alb
suflet alb in paturi negre,
ferestre acoperite de maini reci si suferinde.
vesmant alb in ganduri triste,
cinste tie - ai vise...
ai visele ce`mi umbla`n albul akilor atunci cand ceatza cade
peste noapte, peste mine, peste soapte, pe un nor;
valuri de pian si`acum ma`neaca - vreau sa mor
si clapele sa`mi fie trepte spre inaltul zbor..
sunt calator prin fila trista, mazgalita si ma tot lupt
cu tocul rupt ce`omoara pleoapele`mi deja macelarite..
dar am sa lupt, si chiar lovite, coatele`mi sunt ajutor
sa ma sprijin de pamant, sa ma ridic iti sunt dator.
vreau sa tin minte toate mangaierile
de restul sa n`am idee, nu imi sunt promise mie
cand dorintza reinvie albul meu de sub vesmant va vrea
sa te cunoasca iar, sa te admire, sa te stie;
vreau sa tin minte toate cuvintele
spuse sau nespuse, vreau sa fii la fel de vie
cand dorinta reinvie albul tau de pe vesmant va fi
batista pentru sangele meu curs din vene, caci n`o sa stii!
tanarul martir din mine inca mai lupta pe front sa`si invinga aripile grele;
pana si sangele curs n`a existat vreodata sa arate cat de adanc ai putut taia in ele;
valuri de pian aud si`acum si zbier in agonie, caci albul meu mi l`ai sters,
si`acum plang petale, pene, pier, mor, cad din mers..
cresc. crezi? nu.. mi se pare si mie..
credeam ca aripile ma leviteaza, dar au inceput mai degraba sa ma traga in jos..
da`mi mana mie!
alunec... imbratisaza`ma, te rog, acum plec... nu!...
ba da, nu mai merit nimic, sunt un alb sec, negru...